Agresivitatea copiilor de varsta prescolara

Tipa, zgaraie, musca, arunca, loveste .. acestea sunt comportamente pe care nu vrem sa le vedem la copiii nostri, dar care apar in unele situatii... la unii copii mai rar, la altii mai des.

Acesta este motivul pentru care parintii ai caror copii manifesta astfel de comportamente evita sa-i scoata din casa, sa iasa in parc si sa ocoleasca compania altor copii care ar putea avea de suferit.

Intr-o anumita masura putem considera aceste comportamente ca fiind obisnuite in anumite etape ale dezvoltarii emotionale, deoarece sunt o modalitate de comunicare a propriilor nevoi. Atunci cand devin frecvente si reprezinta singura forma de manifestare a dezacordului fata de ceva, trebuie intervenit pentru a nu deveni o obisnuinta. Inhatarea unei jucarii din mainile altui copil, intre 2 si 3 ani este doar o forma de stabilire de relatii, dar la 5-6 ani nu ar trebui sa fie frecventa. Acelasi lucru este valabil pentru plans, trantit pe jos, muscat – intre 2-3 ani reflecta nevoia de atentie, de exprimare a unor nevoi, limbajul nefiind suficient dezvoltat. Pentru cei mari evidentiaza insa necunoasterea unor modalitati adecvate de comunicare.

Ce pot face parintii?

Un prim pas, ar fi intelegerea comportamentului nepotrivit, a cauzei lui – incercati sa observati cand apar aceste manifestari, in ce tip de situatii, ce circumstante sunt, ce se intampla in perioada respectiva in jurul copilului. Revedeti momentele in care copiii se comporta bine si incercati sa vedeti care sunt diferentele dintre cele doua momente. Cum este copilul in acel moment: nervos, surescitat, emotionat, entuziasmat?

Odata ce identificam starea prin care trece copilul atunci, ar trebui sa fim atenti si la limbaj - care sunt cuvintele care insotesc acest comportament?

Si apoi? In primul rand, ar trebui sa intervenim imediat, prin directive simple, fara explicatii prea lungi (copiii se pierd in sirul lung de explicatii, scuze, justificari pe care parintii au tendinta de a le face in acel moment). Un ton ferm, care comanda scurt: ia mana, opreste-te va fi mai eficienta.

Copiii trebuie sa invete sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile proprii, dar si consecintele acestora.

Cautati un moment in care copilul este calm si incercati sa discutati despre agresivitate: ce este, ce putem face atunci cand simtim furia – putem sa o exprimam in cuvinte si nu prin lovituri asupra altora sau chiar a lor insisi. Cum exprimam furia in cuvinte? Spunand ceea ce credem, verbalizand frustrarile; de exemplu, ii puteti spune ca atunci cand un alt copil ii ia o jucarie, el poate sa vorbeasca cu acel copil, sa ceara jucaria inapoi si nu sa-l loveasca pentru a intra din nou in posesia sa.

Urmariti copilul si laudati-i efortul atunci cand aplaneaza un conflict – veti valida astfel un comportament care va fi cu siguranta replicat.

Comportamentele agresive din frageda copilarie pot determina probleme serioase ale vietii de adult, ducand pana la devianta si criminalitate. De aceea, aceste situatii trebuie analizate cu atentie si solutionate imediat ce sunt observate, dar nu va grabiti sa considerati ca aveti un copil-problema decat dupa ce ati facut eforturi sustinute pentru a le corecta, iar daca dumneavoastra ca parinte nu ati reusit, solicitati ajutorul unui specialist.

Succes!

Autor: Beatrice Vana /  mama :) / pedagog / sociolog  / trainer / coach 

Continutul articolelor nu poate fi copiat fara acordul explicit al autorului.